Expoziția personală Valeria Drăgan „Între oraș și dispariție” la Turnul Pompierilor din Cluj-Napoca
Filiala Cluj- Napoca a Uniunii Artiștilor Plastici din România în parteneriat cu Turnul Pompierilor- Centrul de Cultură Urbană prezintă expoziția personală a artistei Valeria Drăgan “Între oraș și dispariție”.
Expoziția propune un dialog direct cu verticalitatea Turnului Pompierilor, lucrările funcționând ca urme suspendate între apariție și dizolvare, între materie și lumină.
Construită ca un traseu de urcare prin atmosferă, memorie și dispariție, expoziția reunește lucrări de pictură și desen care explorează relația dintre corp, arhitectură și spațiul urban.
Parcursul expozițional se încheie pe terasa turnului unde privitorul se vede simultan reflectat, situat deasupra orașului și introdus într-un spațiu al observației reciproce: între imagine, memorie și prezență.
Această expoziție nu propune o narațiune fixă și nici o interpretare unică. Ea invită la o experiență de percepție lentă, în care lucrările funcționează ca ecouri atmosferice ale unui loc aflat într-o continuă transformare.
Între oraș și dispariție – Atmosfere în trecere
Turnul Pompierilor a fost pentru mine, mult timp, mai mult decât o clădire. Un loc de observație. Un corp vertical care păstrează memorie, distanță și tensiune. Lucrările din această expoziție nu descriu peisaje și nu caută reprezentarea unui loc precis Ele apar din acumulări, ștergeri, urme, stări și zone de respirație. Ca o atmosferă care se formează lent și rămane suspendată intre prezență și disparțiie. Am lucrat aceste pânze ca pe niște spații de trecere. Uneori apropiate de nor, fum, lumină sau eroziune. Alteori apropiate de memorie. În interiorul turnului, aceste imagini nu funcționează ca ferestre, ci ca ecouri. Nu ofeăr răspunsuri și nici o narațiune fixă. Propun doar o stare: aceea de a privi ceva aflat în continuă transformare. Valeria Drăgan
Concept expozițional
Între oraș și dispariție – Atmosfere în trecere
Turnul Pompierilor nu este doar spațiul care găzduiește această expoziție, ci punctul ei de origine. Un corp vertical al orasului, construit pentru observație, distanță si vigilență, devenit astăzi spațiu al memoriei si al reflecției. Expoziția este gândită ca un traseu de urcare prin stări atmosferice.
Lucrările nu transcriu peisaje și nu urmăresc reprezentarea unui loc precis. Ele apar din acumulări, ștergeri, urme și straturi care construiesc spații suspendate între apariție și dispariție. Unele lucrări păstrează urmele unei materii mai dense și mai tensionate, în timp ce altele tind către dizolvare și atmosferă. În interiorul turnului, picturile funcționează ca forme de respirație ale clădirii. Uneori apropiate de nor, fum, lumină sau eroziune, alteori de memorie sau de o geografie afectivă imposibil de localizat exact. Panotarea urmează verticalitatea turnului și transformă vizitarea intr-o experiență graduală: de la lucrări mai aerate și luminoase către zone de tensiune, densitate și reflecție. Ritmul spațiului, golurile și pauzele dintre lucrări devin parte din compoziția expoziției. Pe terasa turnului, relația dintre oraș, machetă și oglinda suspendată extinde expoziția dincolo de pictură. Privitorul se vede simultan reflectat, situat deasupra orașului si introdus într-un spațiu al observației reciproce: între imagine, memorie și prezență.
Această expoziție nu propune o narațiune fixă și nici o interpretare unică. Ea invită la o experiență de percepție lentă, în care lucrările funcționează ca ecouri atmosferice ale unui loc aflat intr-o continuă transformare.
Valeria Drăgan
