Q (curios, criptic, cataleptic) expoziția artiștilor Mira Marincaș și Havadi-Nagy-David István
Perioada expoziției: 13.05.2025 – 02.06.2025
Vernisaj: 13.05.2025 la ora 19:00
Locație: Vault One Gallery, Cluj-Napoca, str. G-ral Eremia Grigorescu, nr. 52
Organizatori: Galeria Vault One, Galeria Korunk, Revista de fotografie Nophto
Curator: Teff Hășmășan
Artiști expozanți: Mira Marincaș și Havadi-Nagy-David István
Q = curios, criptic, cataleptic
Ce vrea să însemne anul Q din titlu? Nimic altceva, decât numirea unui univers plastic, paralel cu unul real, calendaristic, cu tot noianul său de ipostaze, evenimente, psihologii și ideologii, plus ambientul arhitectural al regimului comunist, supus ruginirii, ruinei și distrugerii, ca un simbol obiectual al propriei sale anatemizări. Așa, precum, în romanul 1Q84 al scriitorului japonez de notorietate mondială, Haruki Murakami, se interconexează, se interdetermină și interacționează două lumi diametral opuse, fără ca vreuna să-și piardă identitatea, structura și propria-i fizionomie ireductibilă, tot așa, cele două perechi de universuri paralele ale celor doi artiști fotografi – Mira Marincaș și Havadi-Nagy-David István – intercomunică stilistic într-un ambient estetic conceptualist și experimentalist. Ambii artiști provin din aceeași școală stilistică post-modernistă, neo-expresionistă și conceptualistă clujeană, deschisă spre experiment, limbaj plastic needulcorat și invenție tehnică. Cei doi artiști prelucrează conceptual vestigiile epocii comuniste fără o fărâmă de nostalgie, virulent critic, sentențios, așa cum se revelă în 2025 clădirile din beton armat.
Ce vedem aici?
O anti-estetică, săturată de ambientul edulcurat al designului actual. Clădiri industriale ale epocii comuniste în paragină, dezolante, năpădite de rugină, autoportrete-obiectuale ale unei epoci așișderea cu ele. Semne de exclamație într-un prezent bântuit de întrebări și temeri. Non-spații căutându-și un loc sub Soare în fotografii-obiect. Betoane în ton cu toane. 50 de nuanțe ale cenușiului navetând dezorientat, rătăcit între alb și negru.
O nostalgie după un bunic, în care imaginea alunecă duios și lin, ca în cătănie, pe schiuri, bunicul vânător-de-munte. Mira Marincaș e și ea un vânător, dar nu de munte, nici cu arma, nici pe schiuri, ci cu un aparat optic încifrat în fantezia, imaginația și viziunea ei de artist post-postmodernist, un format de video-art pentru amintirile fictive.
Havadi-Nagy-David István întreprinde o devoalare a identității ascunse, un mimesis care caută portretul de sub mască. Ce e mai real? Masca sau fața din-dărătul ei? Cine poate știi? – pare a răspunde artistul.
Cei doi artiști par a se întreba: în ce lume trăim, unde-i granița dintre real și virtual, unde e eul și unde e AI? O lume dez-grănițată, în care nu știi unde e demarcația dintre sine și virtual-artificial. Pentru asta se apleacă cei doi artiști spre fotografii-obiect, scurgeri de lumină, învolburări imagistice, neclarități, ne-identități, non-spații.
